Personale

O gradina pentru iubire

ianuarie 18, 2017 By

O gradina pentru iubire

 

Imi amintesc cuO gradina pentru iubire drag de gradina bunicilor mei de la Campina. Acolo cresteau cateva tipuri de liane care, din cand in cand infloreau chiar, cata vreme, cu timpul, au ajuns sa imbrace si casa intr-o haina verde protectoare. Iasomia imi incanta fiecare pas, iar trandafirii se inaltau voios din iunie pana toamna tarziu. Uneori cadea si ninsoarea peste bobocii bogati de culoare roz. Specia aceea de trandafiri a ramas pentru mine o enigma pana astazi. Iar enigmele pot fi dezlegate doar cu dragoste si pasiune. In cazul gradinii, ma gandesc la pasiunea pe care bunicii mei o puneau in ingrijirea florilor, de la udat, pana la faptul ca din cand in cand, atunci cand eram destul de aproape de bunica si de pasii sai pe care ii facea agale printre flori, ii auzeam soaptele. Intreba florile ce mai fac, daca le prieste luna plina sau daca le este teama de intuneric, daca au fost suparate prea mult de zborul buburuzelor sau daca greierii au cantat fals. Undeva, intr-un colt, bunicul a pus si vie; ii taia primavara coardele aspre cu clesti gradina. Erau aceeasi pe care ii folosea si in august, cand lua tulpinile de trandafiri si le ascundea sub sticle adanc infipte in pamant pentru a-i inmulti. Era un mod interesant ce-i drept si de cele mai multe ori chiar a functionat. Asa am reusit si eu chiar sa am cateva tufe in plus, insa mai tarziu, cand bunicii mei ma vor fi vazut insa din stele.
Bunicilor mei le placeau florile. Era un soi de ritual sa curate petalele uscate si sa mangaie firele de-abia iesite ale altor specii, atunci cand se schimbau anotimpurile. Florile inseamna dragostea pe care natura o inspira si o expira prin porii a tot ceea ce exista in jur. Gradina copilariei mele este o poveste in care imi plimb pasii atunci cand am vreme, in incercarea de a mai auzi soaptele bunicii si raspunsurile pe care le primea din jur. Poate actiunile trec prea repede odata cu timpul, insa la sfarsit tot ce ramane este iubirea si ceea ce am facut frumos sau am primit frumos, rolurile pe care le-am pus in scena cu oamenii de langa noi.